Acasa Albume foto Despre Noi Sfoara in tara Abonare Intra in hora Contact Harta site
Intra in hora: Explorator Secretul tau am uitat parola sunt un explorator boboc
Cautare
Loading
Albume foto
Inaltimile mioritice
Plaja lui Ovidiu
Delta Dunarii
Fortarete si ruine
Simboluri ale puterii
Pe urmele strabunilor
Credinta stramoseasca
Peisaje citadine
Traditii nemuritoare
Diverse
Amuzament turistic
Imagini traznite
Bancuri turistice
Despre Romania
Prezentare generala
Stiati ca...
Jurnal de calatorie
Informatii utile
Agenda de evenimente
Rezervatii
Statiuni
Sfaturi de vacanta
Legaturi cu semenii
Un moldovean, un oltean si un ardelean stateau la un foc de tabara si se laudau. -moldoveanul: acu 2 saptamani a coborat un urs...

citeste tot







Agentii de turism



Jurnal de calatorie - Povesteste-ne impresiile si emotiile traite de tine in vacanta.
Reintalnire cu Bucegii, Bolboci - Cheile Zanoagei - Scropoasa
Cand vine vorba de Bucegi, ma incearca de fiecare data un sentiment de nostalgie gandindu-ma la primul meu traseu pe munte, pe la 7 ani, urcand dinspre Busteni, pe Jepii Mici, catre Babele, apoi coborand domol catre Pestera si Padina. De atunci redescopar cu placere de fiecare data Bucegii, desi parca de fiecare data, in zonele cele mai aglomerate: Babele, Valea Cerbului, Caraiman, Padina, dau tot mai mult peste gunoaie si oameni aflati in contrast cu muntele. Babele nu imi mai par Babe de mult, desi am intiparit si acum in minte conturul lor ce se reliefa in mintea mea de copil, prima oara cand le-am vazut. Imi pastrez parerea ca desi muntele ne ofera atat de mult, nu am stiut si nu stim inca pe deplin sa oferim si noi ceva inapoi, in primul rand respect si protectie a ceea ce este frumos.
Sunt inca multe zone in Bucegi asupra carora omul nu si-a pus inca amprenta in mod negativ, zone ce isi pastreaza salbaticia si raman inca nealterate. Regasesc acolo Bucegii asa cum ii stiu, asa cum imi plac, mai linistiti, mareti, curati...
Una din zonele cele mai frumoase din Bucegi raman pentru mine Cheile Zanoagei. Venind dinspre Padina si lasand in urma fumurile de gratare si muzichiile te apropii de Lacul Bolboci prin Cheile Tatarului. Lacul si cheile iti ofera o priveliste deosebita cu nuantele impletite de verde si albastru ale lacului, cu Ialomita care isi face loc zgomotoasa printre stanci.
De lac te poti bucura alegand sa parcurgi alene, pe jos, traseul pana la Cabana Bolboci, traseu cam de 1h30-2h, poate un pic mai mult daca vara poposesti si te bucuri de efectele curative ale afinelor care se afla din plin pe marginea drumului.
In weekend si zona Bolboci este destul de aglomerata, dar in general de duminica dupa-amiaza locul devine mai linistit. Poti alege sa ramai aici sau sa urmezi mai departe traseul spre Cheile Zanoagei pana la Cabana Zanoaga (cam 20 de minute). Am preferat sa ramanem la Bolboci sa ne bucuram de minunata perspectiva asupra lacului si a muntilor din jur. Mie lacurile imi genereaza de fiecare data un sentiment de armonie, mai ales un lac asa mare intre munti, te face foarte receptiv la ceea ce te inconjoara.
Am ales sa pornim spre Cheile Zanoagei dimineata, dimineata in sens mai larg recunosc, pe la 11-12. Am parcurs repede drumul pana la Cabana Zanoaga, lasand in urma lacul si barajul si am continuat de la cabana, intrezarind deja varfurile stancilor din Cheile Zanoagei. Intrarea in traseu este usor de sesizat datorita indicatoarelor din drum, care te trimit spre dreapta de-a lungul unui rausor.
Stancile albe, povarnisurile acoperite de brazi, zgomotul tot mai puternic al apei cazand printre stanci incepe si te atrage tot mai tare in mrejele muntelui. In mine a avut loc o transfigurare, o data ce intri in chei poti spune, fara teama de a exagera, ca ti se deschid portile unei alte lumi, un alt spatiu si un alt timp. Urmezi poteca ingusta, iar privirea iti este captata de stancile ce se inalta deasupra ta, de brazii ce par a se fi inscris cu totii pe un drum catre crestele cheilor. Privesti raul ce-si croieste drumul nestingherit catre vale, clipocind in saritori presarate pe tot intinsul cheilor, sare in valuri spumoase, paseste prin cele mai neasteptate locuri, intra printre stanci pentru a reaparea si a-si continua jocul.
Podetele de lemn ce traverseaza ici si colo raul, dau si ele locului un farmec aparte, desi nu am indraznit sa pasesc pe deasupra lor, fiind destul de subrede. E totusi un loc de poveste, si niste pitici usurei s-ar incumeta poate sa treaca peste ele.
Dupa o bucata de drum, poteca intra in padure, mergand paralel cu raul, lasandu-te sa te mai bucuri din cand in cand de jocul lui printre stanci. Vegetatia padurii pe alocuri parca inunda poteca. Te bucuri de natura, de farmecul si linistea ei, nu auzi altceva decat raul, vantul, cateva pasari si poate prietenii mai galagiosi. Daca esti pasionat de fotografie, traseul sigur iti va parea mai lung, nu iti vei putea desprinde obiectivul de peisajele ce iti ies in cale la tot pasul, iti doresti sa stai, sa surprinzi, sa iti incanti privirea. Cu un mers domol traseul de la Cabana Zanoaga la Lacul Scopoasa nu dureaza mai mult de doua ore si este usor accesibil.
Drumul prin padure te poarta in final la Scropoasa, langa lac, un alt prilej de a contempla la natura. Zona Scropoasa este mai putin frecventata de turisti in ultimii ani, poate si datorita faptului ca este mai greu accesibila cu masina. Cu toate acestea insa, avand Cheile Zanoagei aproape, lacul, Cascada 7 Izvoare, posibilitatea de a ajunge in Cheile Orzei, Scropoasa este un loc deosebit de atractiv, care merita tot efortul de a strabate trasee pe jos pana aici. Desi cabana mare este inchisa de mai bine de 6 ani, gasiti aici o cabanuta mai mica, cu gazde primitoare.
Pe de o parte poate e bine ca dificultatea de a ajunge pana aici face cumva o selectie naturala, nu as vrea sa vad lacul plin de pet-uri si gratarele impanzind poienile. Din pacate, si in acest moment, la iesirea din traseul prin Cheile Zanoagei, ne-a intampinat o mare ghena de gunoi ”naturala” si cateva locuri parjolite de gratare si impanzite cu nelipsitele sticle de bere, hartii, plase si alte minuni.
Astept inca sa ne revenim ca tara, ca oameni, ca mentalitate, sa invatam sa apreciem natura pentru doza de sanatate pe care ne-o aduce, sa ne educam sa fim mai receptivi la frumusetile ei. Frumosul, armonia ne echilibreaza, de ce preferam, mult prea des poate, sa stam departe de frumos, sa cautam sau sa producem dizarmonie!?
AUTOR: Bogdan Dumitrescu
 
Vizualizari: 1499
[ salveaza] [ trimite unui prieten] [ comenteaza]

toate drepturile rezervate © Turism-Explorer.ro, 2005