Acasa Albume foto Despre Noi Sfoara in tara Abonare Intra in hora Contact Harta site
Intra in hora: Explorator Secretul tau am uitat parola sunt un explorator boboc
Cautare
Loading
Albume foto
Inaltimile mioritice
Plaja lui Ovidiu
Delta Dunarii
Fortarete si ruine
Simboluri ale puterii
Pe urmele strabunilor
Credinta stramoseasca
Peisaje citadine
Traditii nemuritoare
Diverse
Amuzament turistic
Imagini traznite
Bancuri turistice
Despre Romania
Prezentare generala
Stiati ca...
Jurnal de calatorie
Informatii utile
Agenda de evenimente
Rezervatii
Statiuni
Sfaturi de vacanta
Legaturi cu semenii
Un moldovean, un oltean si un ardelean stateau la un foc de tabara si se laudau. -moldoveanul: acu 2 saptamani a coborat un urs...

citeste tot







Agentii de turism



Jurnal de calatorie - Povesteste-ne impresiile si emotiile traite de tine in vacanta.
Pe mal de dunare
Iubesc muntele, imi este indiferenta marea… despre DUNARE insa nu cred ca am sa reusesc sa gasesc vreodata cuvintele potrivite. Am copilarit pe malurile ei, m-am aventurat printre valuri, m-am incantat mereu in taramul pe care a reusit sa-l creeze in Delta… Multe din povestile copilariei mele sunt de acolo, de la mal de Dunare. Ce explorari, ce expeditii! Treceam pe malul celalalt, in Insula Mare a Brailei si fugaream serpi prin tufisuri…sau pur si simplu ne inchipuiam niste Robinsoni Crusoe prin smarcurile de dincolo de dig. Cand am plecat de acasa, am plecat cu ea in suflet.
Mi se face dor, din cand in cand, si trebuie musai sa las toate balta si sa ma intorc acasa…
Ultima oara insa, a iesit cu cantec mai mult decat m-am asteptat.
Ne-am strans iarasi cativa nebuni si am hotarat sa dam o fuga in Delta. Inceput de toamana, inca soare, chef de duca si de voie buna… Poate prea mult chef de voie buna, incat am hotarat sa mergem fara fete, sa ne facem de cap. Cum socoteala de la bar nu se potriveste cu cea de acasa, evident ca au venit si fetele. Avantaj eu, momentan celibatar. Initial am facut planul sa ne ducem mai la vale, pe bratul Sulina, pana la Crisan, cu gandul de a gasi gazduire, poate, la rudele uitate si demult nevizitate ale tatalui meu. Nici planul asta nu a ramas in picioare, avand o contraoferta de la unul din fostii colegi de liceu ai fratelui meu, pentru mila 35, aproape de Tulcea. Bun si Tulcea!
Am ajuns vineri seara, ambitionati de a face neaparat o partida de pescuit la lumina lunii. Prima problema: nu prea era luna, ceata fiind in acea noapte cam ca la ea acasa. A doua problema: casa unde stateam era pe o curba, pe arcul interior, deci mal intins pana pe la 20-30 de metri. Si ultima dar nu cea din urma, fetele au decis ca e mai interesant sa stam la o masa in curte decat sa stam sa bem pe mal. Ne-am facut totusi damblaua o jumatate de ora, timp in care am reusit sa agatam o lanseta si sa pierdem firul de la alta si ne-am tras la un gratarel, in livada. De fete am reusit sa scapam pe la 2 dimineatza, cand somnul a reusit sa le adune prin locuri mai calduroase si posesoare de perne si paturi. Dupa inca o ora, gazda, incalzita si imbarbatata de la vin, whiskey si red-bull, s-a oferit sa ne treaca pe celalalt mal “unde sigur pica peste, ca e malul mai adanc”. Pentru ca si noi aveam la bord cota parte de vin, whiskey si red-bul, in jumatate de ora eram cu bete si fire gramada in barca. Pe la 3 si jumatate (noaptea), am inceput deci traversarea Dunarii, spre taramul cel bogat in peste. Ne ghidam prin ceatza de la luminile complexului Mila 35, aflat pe malul cel atat de jinduit de noi. Ne apropiasem binisor, cand vaslasul s-a hotarat sa lase barca putin in scurs, mai la vale….luminile de la complex au disparut, se auzeau doar lopetile clipocind in apa si toti eram cu ochii incordati sa zarim malul. Dupa vreun sfert de ora, l-am zarit! Eram ACOLO! Sari din barca! Sari inapoi in barca, caci de pe mal sarise un caine… Ma rog, s-a potolit cainele, era foarte prietenos cu gazda… Parca prea prietenos, ca l-am si intrebat: ”- Nu cumva e cainele tau?; - E pe naiba, nu avea cum sa treaca la fel de repede ca noi…si uite ca asta e uscat…seaman, ce-I drept, cu unul din ai mei”. Ok. Fain frumos pana aici. Am facut un foc, am intins firele si ne-am apucat iar la povesti la o sticla de vin.
“-Hei, unde sunteti?” de mal de apropiase o barca, in mod cert bulversati si ei de ceata deasa
“-Pe mal” a venit raspunsul promt si corect(dar total inutil) al gazdei.
“- pe mal, pe mal…dar pe care mal?”
“- pe stangul!”
“multumim frumos!” si s-au dus in ale lor.
Noi, am luat-o de la capat. Cu vinul. Ca pestele nu tragea ioc. Ba unul dintre noi, nu stiu cum dumnezeu, reusise sa pice si-n apa. Adica nu ne-a mirat prea mult ca a alunecat, dar nu intelegeam cum de era fleasca dar reusise sa nu-si ude incaltarile! Ma rog, nebanuite sunt caile domnului! Noroc ca aveam ditamai focul de tabara langa noi. Eu mi-am facut la un moment dat un culcus din vreascuri mici si am dormit precum viezurii prêt de o jumatate de ora. Suficient cat sa prind puteri. Intre timp, fratele meu reusise sa scoate un pui de salau, cat sa nu spunem ca ne chinuiseram degeaba. S-a trezit si gazda(adormise pe direct pe mal, vegheat de caine) si ne-am pregatit de plecare. Gazda, cu ochii mai limpezi, ajunsese intre timp la concluzia ca totusi era cainele lui si nu intelegea cum de ajunsese jigodia inaintea noastra, si uscat pe deasupra! Cand sa plecam, alta dandana: nu voia cainele sa urce in barca! Hai, i-al de ceafa si da-i la rame! Dupa ce am prins vreo douazeci de metri distant de mal, AM INTELES!
Noi fusesem tot timpul pe acelasi mal de pe care plecasem! Ne intorsese curentul dupa ce pierdusem reperul luminilor de la complex! Ne-am uitat unii la altii si ne-a bufnit rasul! Ca ce altceva era sa facem. Am inteles cum de ajunsese cainele inaintea noastra acolo, uscat, am inteles de ce bietul animal nu voia sa urce in barca… ne gandeam cam cata carne aveam in frigider de la cei pe care ii ghidasem gresit, si cam cat ratacisera ei pana au inteles ca nu mergeau bine…
Oricum, nu era timp sa ne gandim prea mult la ei, caci incepea alta zi. O zi care a spalat toate pacatele noptii trecute: vremea a fost exceptionala, noi am fost relativ cuminti, am prins si peste(stiuca a picat la 6 lei kilul si carasul la 4 lei kilul, direct din barca unui bastinas), ne-am dres cu un bors pescaresc de statea matza-n coada…. Si seara, am luat-o de la capat cu vinul! Ca o viatza avem! Iar a doua zi iar era luni…si iar trebuia sa mergem la munca…si sa ne aducem aminte ca aveam chirii de platit…sau rate la banca… iar trafic si zgomot..
Mai e nevoie sa spun ca am plecat de acolo uitandu-ne inapoi?
AUTOR: Petru Mihai
 
Vizualizari: 1935
[ salveaza] [ trimite unui prieten] [ comenteaza]

Comentarii

Din pacate nu am ajuns niciodata in Delta si, din spusele lui Mihai, pare a fi un taram de basm. Cred ca mi s-a deschis apetitul pentru o mini-vacanta in Delta... IRINA - 13.06.2008

Regasesc aici o graba si o usoara frustrare, simtite mai mult spre sfarsitul povestirii. "De la peste", de obicei, ar trebui sa ramai atat de molcom si linistit, impacat cu tine insuti, incat sa nu-ti mai amintesti de chirii si rate, decat luni, dupa ce te trezesti ca deja esti la birou... Daca recitesc inceputul usor nostalgic, imi doresc sa impachetez doar ce am nevoie si sa plec. In Delta. :) ).( ).( - 18.04.2008

Am citit cu placere povestea ta. Eu sunt din "trafic si zgomot"..., iar in Delta am fost prima data pe la 7 ani si acum 2 ani - cand mi-a placut enorm excursia cu salupa pe bratul Dunarii...spre deosebire de tine eu iubesc marea (si implicit tot ce inseamna apa :-)), si-mi este putin indiferent muntele - de fapt nu, de la munte iubesc aerul curat...sa nu ma pui insa sa urc muntele ca sa respir aerul...:-) ca ma intorc la mare sa innot! Iulia - 11.04.2008

Super tare! Eu nu-s din Delta, nu am apucat inca s-o vad, dar dupa ce am citit povestea ta deja mi s-a facut dor de ea. :) - Hermes - 04.11.2007

Am uitat sa ma semnez, adica Hermes. :) - dupa porecla. - 31.10.2007

Super tare inceputul. Dar nu am citit tot sa spun si despre restul articolului. Caci mi-am dat seama ca intarzii la o intalnire si trebuie sa fug din fata calculatorului. Stiti cum este cu intalnirile cu domnitele, trebuie sa fii punctual. :) Asa ca sper sa ma ierti Mihai ca nu am reusit sa termin de citit jurnalul tau, insa o voi face imediat ce voi reveni in fata calculatorului. Chiar imi place cum scrii si voi urmari cu mare nerabdare publicarea urmatorului material. Hai ca fug, dar fug ca sa am de unde veni sau fugi. :) - 31.10.2007


toate drepturile rezervate © Turism-Explorer.ro, 2005